Cuvinte de înțelepciune la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

Fiecare zi este un nou prilej de a mai pune câte un grăunte de nisip la traista mântuirii noastre. De aceea, mai ales acum, în apropierea Postului Mare, adică al Sfintelor Paști, noi creștinii trebuie să fim mai cu luare-aminte la tot ceea ce gândim sau săvârșim în existența noastră vremelnică.

Stăruie zilnic în noi o tainică răutate, care caută mai întâi sa descopere lipsurile celor din jurul nostru, de aceea ne grăbim sa-i judecam, uitând ca numai Dumnezeu singur e Judecătorul inimilor.

In loc de a cerceta cu atâta curiozitate conștiința altuia, sa ne pogoram mai bine in a noastră!

Vom găsi acolo motive destule de a fi îngăduitori fata de alții si destule întrebări si tulburări fata de noi înșine.

Nu judecați, pentru a nu fi judecați! (Mat. 7, 1) – Ba mai mult: sa iertam!

Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom înţelege mai uşor că: „El a făcut pământul cu puterea Sa, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Sa și cu mintea Sa a întins cerurile”[1]. Noi oamenii, cu ştiinţa adunată până acum, cu greu vom înţelege că: „mari şi minunate sunt lucrurile Tale Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut”[2], dacă nu pătrundem cu credinţă puternică şi înţelepciune adevărurile cele veşnice ale lui Dumnezeu.

Pentru a înţelege tainele acestei lumi materiale, din când în când, să medităm la chemarea profetului Ieremia, poruncită de Dumnezeu şi făcută unui popor, care refuza ascultarea şi chemarea lui Dumnezeu: „Ţară, ţară, ţară, ascultă Glasul Domnului!”[3].

În Duminica de la începutul Postului Mare, în calendarul ortodox se numește, a Lăsatului sec de brânză sau a Izgonirii lui Adam din Rai. Acum se citeşte Cuvântul Domnului Iisus Hristos, din Sfânta Evanghelie după Matei: ”Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta”[4], iar citirea, din Apostolul zilei este din Epistola sau Scrisoarea Sfântului Apostol Pavel, adresată Romanilor: ” Şi aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte”[5] ; ”Şi aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut.Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă;Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.”[6]

Putem înţelege, din citirea textelor sfinte, cuprinse în Sfânta Scriptură, din cadrul Sfintei Liturghii Ortodoxe, adevărurile veşnice propovăduite de Domnul nostru, Iisus Hristos şi Apostolii Săi, chemaţi şi trimişi să îndemne neamurile la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, cuprins în poruncile Sale nemuritoare.

Când Dumnezeu a poruncit strămoşilor noştri părinţi, după ce i-a aşezat în Grădina Edenului, să nu mănânce: „din pomul cunoştinţei binelui şi răului”[7], iar ei au încălcat porunca, deci s-a făcut începutul neascultării de porunca lui Dumnezeu, a început drama şi tragedia omenirii. Răul s-a perpetuat în lume, purtând fiecare dintre noi boldul păcatului şi cu înclinarea spre tot felul de păcate trupeşti şi sufleteşti.

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu s-a arătat mereu prezentă în viaţa omenirii, bântuită de toate încercările şi păcatele, transformate în vicii distrugătoare. Trimişii lui Dumnezeu, profeţii, după cum citim în Sfânta Scriptură, ne amintesc cu mustrare: „Trimis-a Domnul la noi necontenit pe toți robii Săi proroci și voi n-ați ascultat, nici v-ați plecat urechea ca să-i ascultați. Vi s-a zis: Să se întoarcă fiecare de la calea sa cea rea și de la faptele sale urâte, și veți trăi în țara pe care Domnul a dat-o vouă și părinților voștri din veac în veac.”[8].

Iisus Hristos Domnul, trimis de Dumnezeu în această lume, ne-a grăit şi ne grăieşte veșnic, în Sfintele Scripturi, de la inimă la inimă, chemându-ne la ascultarea Cuvântului Său, zicându-ne: „Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greşealele voastre”[9].

Este un lucru cât se poate de clar, acela că iertarea noastră de către Dumnezeu a pus-o fiecăruia la îndemână! Avem bucuria de a primi iertarea de la Dumnezeu doar atât cât iertăm şi noi celor care ne-au greşit nouă, într-un fel sau altul. De fiecare dată, când rostim Rugăciunea Domnească, Tatăl nostru, dăruită nouă de Iisus Hristos, şi ajungem la cererea: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”[10], ne pecetluim pentru totdeauna viaţa noastră, atât aici pe pământ cât şi în lumea în care vom merge, după plecarea din lumea aceasta.

Ca o concluzie: dacă nu iertăm, niciodată nu vom fi iertaţi!

Mântuirea depinde şi de noi!

Domnul Iisus Hristos ne-a dat şansa unică a salvării vieţii noastre veşnice, prin iertarea pe care trebuie să o acordăm celor asemenea nouă, fraţilor noştri de pretutindeni, călători și ei ca și noi spre zările de lumină.

Cheia de la uşa Raiului este la îndemâna noastră iar ajutorul Domnului este nelipsit, să începem urcușul spre mântuirea personală prin rugăciune și iubire milostivă!

 

Autor: Preot Mărtoiu Iustinian Radu

[1] Ieremia 51, 15

[2] Psalmul 103, 25

[3] Ieremia 22, 29

[4] Matei 6, 14-21

[5] Romani 13, 11-14

[6] Ibidem 14, 1-4

[7] Facere 2, 17

[8] Ieremia 25, 4-5

[9] Matei 6, 14

[10] Matei 6, 12





Postarea comentariilor presupune implicit acceptarea termenilor si conditiilor stabite de ZiarulRezist.Ro.

- Nu sunt permise mesaje cu tenta antisociala, cu caracter xenofob (rasist), obscene sau injurioase.
- Nu sunt permise atacurile la persoana sau comentariile care contin amenintari sau violeaza viata privata a cuiva.
- Utilizatorul este singurul responsabil de continutul mesajelor si isi asuma consecintele in cazul unor actiuni in justitie.
- Administratorul acestui site isi rezerva dreptul de a sterge comentariile care nu respecta regulile de mai sus si de a restrictiona accesul utilizatorului respectiv pe site.
- ZiarulRezist.Ro nu raspunde pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

AFISARE
ASCUNDE
PREZENTI PE FACEBOOK